După cum ne îngrijim să dăm trupului cele trebuitoare: hrană, îmbrăcăminte, adăpost, să ne străduim să ne agonisim şi pentru suflet cele trebuitoare, să-i dăm zilnic hrana cea duhovnicească.
Să avem o carte de rugăciuni. Dimineaţa şi seara, stând în faţa icoanei, în genunchi sau în picioare, să ne adunăm gândurile şi să citim rugăciunile de dimineaţă şi de seară.
Înaintea rugăciunii facem semnul Sfintei Cruci şi rostim: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, iar la sfârşitul rugăciunii facem semnul Sfintei Cruci şi rostim: „Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”.
La început Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să ne putem ruga, să ne ferească de ispite, să nu ni se abată gândul de la rugăciune.
După citirea rugăciunilor, facem mătănii şi rostim o rugăciune de laudă a lui Dumnezeu, o rugăciune de mulţumire pentru binefacerile primite şi o rugăciune de cerere prin care Îl rugăm pe Dumnezeu să ne împlinească anumite trebuinţe.
Îl lăudăm pe Dumnezeu rostind împreună cu Psalmistul David: „Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale.”
Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru sănătate, pentru tot ajutorul primit, pentru toată purtarea Sa de grijă faţă de noi.
Îi cerem lui Dumnezeu să ne întărească în credinţă, în nădejde şi în dragoste, să ne dea înţelepciune, sănătate, să ne ierte păcatele săvârşite cu gândul, cu vorba, cu fapta, cu ştiinţa şi din neştiinţă. Ne rugăm lui Dumnezeu să dăruiască sănătate părinţilor, naşilor, bunicilor, fraţilor, surorilor, tuturor rudelor, dascălilor, duhovnicului, tuturor binefăcătorilor şi duşmanilor. Îl rugăm pe Dumnezeu să ne facă parte de pâinea cea de toate zilele. Prin această cerere, Dumnezeu ne dăruieşte cele trebuitoare pentru suflet şi pentru trup.
Ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne ferească de toate relele: de foc, de potop, de urgie, de năpastă, de moarte grabnică.
Ne aducem aminte şi de ce morţi şi Îl rugăm pe Dumnezeu să ierte păcatele moşilor, strămoşilor, bunicilor, tuturor rudelor şi ale tuturor morţilor.
Citim zilnic din „Mica Biblie”, din „Catehism” sau din alte cărţi de învăţătură de credinţă. Ne străduim să împlinim aceste învăţături prin cuvânt, prin gând, prin faptă, în relaţia cu Dumnezeu şi cu cei din jur.
Înainte de a mânca, rostim rugăciunea „Tatăl nostru”.
Când începem pregătirea lecţiilor, rostim rugăciunea „Tatăl nostru” sau „Rugăciunea şcolarilor”. La începutul oricărui lucru, rostim „Rugăciunea la începutul lucrului” sau rugăciunea „Tatăl nostru”.
Când ne aşezăm la masă, când pregătim lecţiile sau când începem un lucru, când plecăm de acasă, înaintea rostirii rugăciunii, ca şi la sfârşitul rugăciunii, facem semnul Sfintei Cruci.
După ce am mâncat sau după ce am terminat pregătirea lecţiilor sau altă lucrare, când ne întoarcem acasă, Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toată purtarea de grijă, ne însemnăm cu Sfânta Cruce şi rostim rugăciunea „Tatăl nostru”.
Ne străduim să postim miercurea şi vinerea sau în alte zile de post, cât şi în cele patru posturi de peste an (al Paştilor, al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, al Adormirii Maicii Domnului şi al Crăciunului), împlinind a doua din „Cele nouă porunci ale Bisericii”.
Postul este o reţinere voită de la mâncare îndestulătoare (post trupesc) şi de la gânduri rele, vorbe rele, fapte rele (post sufletesc).
Mâncarea de post este cea pregătită din legume şi din fructe (hrană vegetală), iar mâncarea de dulce este cea de origine animală.
În duminici şi în sărbători luăm parte la Sfânta Liturghie, în cadrul căreia se revarsă asupra noastră harul Sfântului Duh, care ne întăreşte sufleteşte să împlinim voia lui Dumnezeu şi să ne împotrivim păcatului.
Prima din „Cele nouă porunci ale Bisericii” ne învaţă: „Să luăm parte cu evlavie la Sfânta Liturghie în fiecare duminică şi sărbătoare.”
În posturi ne spovedim şi ne pregătim să primim Sfânta Împărtăşanie, împlinind a patra poruncă a Bisericii care ne învaţă: „Să ne spovedim şi să ne împărtăşim în cele patru posturi mari de peste an ...”
Prin Sfânta Taină a Spovedaniei (a Mărturisirii) dobândim iertare de păcatele mărturisite dacă avem părere de rău şi dorinţă de îndreptare.
Ne spovedim de la vârsta de şapte ani pe tot parcursul vieţii, în posturi sau înainte de evenimente însemnate din viaţă (la începutul anului şcolar, înaintea unei călătorii, înaintea internării în spital etc.) sau ori de câte ori dorim.
Înaintea spovedaniei, citim acasă din cartea de rugăciuni „Rugăciunile dinainte de spovedit”, iar după mărturisire, citim „Rugăciunile după Spovedanie”.
Când ne spovedim, ne cercetăm cugetul şi mărturisim ce am greşit înaintea lui Dumnezeu.
Ne spovedim pentru că păcătuim. Păcatul este orice abatere de la învăţătura dumnezeiască. Pentru a păcătui mai puţin, trebuie să cunoaştem cât mai bine învăţătura dumnezeiască pe care o găsim în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie (învăţătura Bisericii).
La spovedit, mărturisim ce n-am împlinit din „Cele zece porunci dumnezeieşti”, din „Cele nouă porunci bisericeşti”, din „Faptele milosteniei trupeşti” şi din „Faptele milosteniei sufleteşti”, din „Virtuţile creştine”. Mărturisim „Păcatele împotriva Duhului Sfânt”, „Păcatele strigătoare la cer” şi „Păcatele de căpetenie”. Pentru o bună mărturisire, e bine să notăm pe o hârtie păcatele pentru a nu uita ceva.
În cărţile de rugăciuni găsim „Cele zece porunci dumnezeieşti”, „Cele nouă porunci bisericeşti”, „Faptele milosteniei trupeşti”, „Faptele milosteniei sufleteşti”, „Virtuţile creştine”, „Păcatele împotriva Duhului Sfânt”, „Păcatele strigătoare la cer” şi „Păcatele de căpetenie”.
Când dorim să ne spovedim, ne pregătim cu post, cu rugăciune mai stăruitoare şi cu participare la sfintele slujbe ale Bisericii.
Ne spovedim pe parcursul postului, în zilele de miercuri, vineri, sâmbătă, dimineaţa sau seara.
Pentru a primi Sfânta Împărtăşanie, de la şapte ani în sus, trebuie să avem o pregătire cu post de câteva zile continuu (o săptămână), să fim spovediţi de curând, să avem dezlegare de la duhovnic, să luăm parte la Sfânta Liturghie, să nu mâncăm şi să nu bem nimic în acea dimineaţă. Ne împărtăşim în cadrul Sfintei Liturghii miercurea, vinerea, sâmbăta sau duminica.
Când ne împărtăşim, citim din Cartea de rugăciuni „Rugăciunile dinainte de Împărtăşanie” şi „Rugăciunile după Împărtăşanie”.
Prin Sfânta Împărtăşanie primim Sfântul Trup şi Cinstitul Sânge al Domnului Iisus Hristos.
Cei bolnavi primesc dezlegare de la post.
Cine nu poate posti din cauza suferinţei, să se roage mai mult şi să facă fapte bune.
Pentru a vieţui cât mai plăcut înaintea lui Dumnezeu, trebuie să cinstim părinţii, profesorii, să-i respectăm pe vârstnici, să ne purtăm cu bună cuviinţă faţă de cei din jur, să iertăm celor ce ne-au greşit, să nu furăm, să nu minţim, să ne ferim de droguri, să nu fumăm, să nu invidiem, să nu râvnim la bunurile altora, să nu judecăm şi să nu vorbim de rău pe semenii noştri. Când suntem mai mari, să nu ne îmbătăm, să nu participăm la petreceri şi distracţii în posturi, împlinind a noua din „Cele nouă porunci ale Bisericii”.
Bunul Dumnezeu să vă ajute să împliniţi în viaţa de zi cu zi aceste îndrumări duhovniceşti, spre binele sufletesc şi trupesc.
Cu binecuvântare,
Preot Iconom Stavrofor CORNELIU GÂRBACEA
După cum ne îngrijim să dăm trupului cele trebuitoare: hrană, îmbrăcăminte, adăpost, să ne străduim să ne agonisim şi pentru suflet cele trebuitoare, să-i dăm zilnic hrana cea duhovnicească.
Să avem o carte de rugăciuni. Dimineaţa şi seara, stând în faţa icoanei, în genunchi sau în picioare, să ne adunăm gândurile şi să citim rugăciunile de dimineaţă şi de seară.
Înaintea rugăciunii facem semnul Sfintei Cruci şi rostim: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, iar la sfârşitul rugăciunii facem semnul Sfintei Cruci şi rostim: „Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”.
La început Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să rostim rugăciunile, să ne ferească de ispite, să nu ni se abată gândul de la rugăciune.
După citirea rugăciunilor, facem mătănii şi rostim o rugăciune de laudă a lui Dumnezeu, o rugăciune de mulţumire pentru binefacerile primite şi câteva rugăciuni de cerere prin care Îl rugăm pe Dumnezeu să ne împlinească anumite trebuinţe.
Îl lăudăm pe Dumnezeu rostind împreună cu Psalmistul David: „Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale.”
Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru sănătate, pentru tot ajutorul primit, pentru toată purtarea Sa de grijă faţă de noi.
Îi cerem lui Dumnezeu să ne întărească în credinţă, în nădejde şi în dragoste, să ne dea înţelepciune, sănătate, să ne ierte păcatele săvârşite cu gândul, cu vorba, cu fapta, cu ştiinţa şi din neştiinţă. Ne rugăm lui Dumnezeu să dăruiască sănătate părinţilor, naşilor, bunicilor, fraţilor, surorilor, tuturor rudelor, dascălilor, duhovnicului, tuturor binefăcătorilor şi duşmanilor. Îl rugăm pe Dumnezeu să ne facă parte de pâinea cea de toate zilele. Prin această cerere, Dumnezeu ne dăruieşte cele trebuitoare pentru suflet şi pentru trup.
Ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne ferească de toate relele: de foc, de potop, de urgie, de năpastă, de moarte grabnică.
Ne aducem aminte şi de ce morţi şi Îl rugăm pe Dumnezeu să ierte păcatele moşilor, strămoşilor, bunicilor, tuturor rudelor şi ale tuturor morţilor.
La sfârşitul rugăciunii de seară şi de dimineaţă, făcând mătănii, rostim:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milostiv fii mie, păcătosul.”
„Maica Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine păcătosul.”
„Sfinţilor arhangheli şi îngeri, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine păcătosul.”
„Sfinţilor prooroci, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine păcătosul.”
„Sfinţilor măriţilor apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine păcătosul.”
„Sfinţilor ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine păcătosul.”
„Sfinţilor Împăraţi, întocmai cu Aposolii, Constantin şi Elena, patronii şi ocrotitorii noştri, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine păcătosul.” (Hramul bisericii)
„Sfinte ... (sfântul al cărui nume îl purtăm), roagă-te lui Dumnezeu pentru mine păcătosul.”
„Sfinte ... (sfântul ocrotitor al familiei), roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.”
„Sfinţilor biruitori mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine păcătosul.”
„Cuvioşilor părinţi, cuvioaselor maici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine păcătosul.”
„Sfinţilor, drepţilor, dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine păcătosul.”
„Toţi sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine păcătosul.”
Citim zilnic din „Noul Testament”, din „Vechiul Testament”, din „Catehism”, din „Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă” sau din alte cărţi de învăţătură de credinţă. Ne străduim să împlinim aceste învăţături prin cuvânt, prin gând, prin faptă, în relaţia cu Dumnezeu şi cu cei din jur.
Înainte de a mânca, rostim rugăciunea „Tatăl nostru”.
La începutul săvârşirii oricărui lucru, rostim „Rugăciunea la începutul lucrului” sau rugăciunea „Tatăl nostru”.
Când ne aşezăm la masă, când începem un lucru, când plecăm de acasă, înaintea rostirii rugăciunii, ca şi la sfârşitul rugăciunii, facem semnul Sfintei Cruci.
După ce am mâncat, după ce am terminat orice lucrare, când ne întoarcem acasă, Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toată purtarea de grijă, ne însemnăm cu Sfânta Cruce şi rostim rugăciunea „Tatăl nostru”.
Ne străduim să postim miercurea şi vinerea sau în alte zile de post, cât şi în cele patru posturi de peste an (al Paştilor, al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, al Adormirii Maicii Domnului şi al Crăciunului), împlinind a doua din „Cele nouă porunci ale Bisericii”.
Postul este o reţinere voită de la mâncare prea îndestulătoare (post trupesc) şi de la gânduri rele, vorbe rele, fapte rele (post sufletesc).
Mâncarea de post este cea pregătită din legume şi din fructe (hrană vegetală), iar mâncarea de dulce este cea de origine animală.
În duminici şi în sărbători nu săvârşim în casă lucrări oprite de rânduiala creştinească, luăm parte la Sfânta Liturghie, în cadrul căreia se revarsă asupra noastră harul Sfântului Duh, care ne întăreşte sufleteşte să împlinim voia lui Dumnezeu şi să ne împotrivim păcatului.
Prima din „Cele nouă porunci ale Bisericii” ne învaţă: „Să luăm parte cu evlavie la Sfânta Liturghie în fiecare duminică şi sărbătoare.”
În posturi ne spovedim şi ne pregătim să primim Sfânta Împărtăşanie, împlinind a patra poruncă a Bisericii care ne învaţă: „Să ne spovedim şi să ne împărtăşim în cele patru posturi mari de peste an.”
Prin Sfânta Taină a Spovedaniei (a Mărturisirii) dobândim iertare de păcatele mărturisite dacă avem părere de rău şi dorinţă de îndreptare.
Ne spovedim de la vârsta de şapte ani pe tot parcursul vieţii, în posturi sau înainte de evenimente însemnate din viaţă (înaintea unei călătorii, înaintea internării în spital, înaintea săvârşirii Sfintei Taine a Cununiei etc.) sau ori de căte ori dorim.
Înaintea spovedaniei, citim acasă din cartea de rugăciuni „Rugăciunile dinainte de spovedit”, iar după mărturisire, citim „Rugăciunile după Spovedanie”.
Când ne spovedim, ne cercetăm cugetul şi mărturisim ce am greşit înaintea lui Dumnezeu.
Ne spovedim pentru că păcătuim. Păcatul este orice abatere de la învăţătura dumnezeiască. Pentru a păcătui mai puţin, trebuie să cunoaştem cât mai bine învăţătura dumnezeiască pe care o găsim în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie (învăţătura Bisericii).
La spovedit, mărturisim ce n-am împlinit din „Cele zece porunci dumnezeieşti”, din „Cele nouă porunci bisericeşti”, din „Faptele milosteniei trupeşti” şi din „Faptele milosteniei sufleteşti”, din „Virtuţile creştine”. Mărturisim „Păcatele împotriva Duhului Sfânt”, „Păcatele strigătoare la cer” şi „Păcatele de căpetenie”. Pentru o bună mărturisire, e bine să notăm pe o hârtie păcatele pentru a nu uita ceva.
În cărţile de rugăciuni găsim „Cele zece porunci dumnezeieşti”, „Cele nouă porunci bisericeşti”, „Faptele milosteniei trupeşti”, „Faptele milosteniei sufleteşti”, „Virtuţile creştine”, „Păcatele împotriva Duhului Sfânt”, „Păcatele strigătoare la cer” şi „Păcatele de căpetenie”.
Când dorim să ne spovedim, ne pregătim cu post, cu rugăciune mai stăruitoare şi cu participare la sfintele slujbe ale Bisericii.
Ne spovedim pe parcursul postului, în zilele de miercuri, vineri, sâmbătă, dimineaţa sau seara.
Pentru a primi Sfânta Împărtăşanie, de la şapte ani în sus, trebuie să avem o pregătire cu post de câteva zile continuu (o săptămână), să fim spovediţi de curând, să avem dezlegare de la duhovnic, să luăm parte la Sfânta Liturghie, să nu mâncăm şi să nu bem nimic în acea dimineaţă. Ne împărtăşim în cadrul Sfintei Liturghii miercurea, vinerea, sâmbăta sau duminica.
Când ne împărtăşim, citim din Cartea de rugăciuni „Rugăciunile dinainte de Împărtăşanie” şi „Rugăciunile după Împărtăşanie”.
Prin Sfânta Împărtăşanie primim Sfântul Trup şi Cinstitul Sânge al Domnului Iisus Hristos.
Cei bolnavi, cei vârstnici primesc dezlegare de la post.
Cine nu poate posti din cauza suferinţei, să se roage mai mult şi să facă fapte bune.
Pentru a vieţui cât mai plăcut înaintea lui Dumnezeu, trebuie să cinstim părinţii, să-i respectăm pe vârstnici, să ne purtăm cu bună cuviinţă faţă de cei din jur, să iertăm celor ce ne-au greşit, să nu furăm, să nu minţim, să ne ferim de droguri, să nu fumăm, să nu invidiem, să nu râvnim la bunurile altora, să nu judecăm şi să nu vorbim de rău pe semenii noştri. Să nu ne lăcomim la băutură, să nu participăm la petreceri şi distracţii în posturi, împlinind a noua din „Cele nouă porunci ale Bisericii”.
Să trăim în feciorie până la căsătorie.
Când ne căsătorim, să primim Sfânta Taină a Cununiei.
Înaintea primirii Sfintei Taine a Cununiei, tinerii trebuie să-şi facă o pregătire duhovnicească, să postească cel puţin o săptămână, să se spovedească şi să se împărtăşească. În ziua săvârşirii Sfintei Taine a Cununiei, înainte să plece spre biserică, tinerii să mulţumească părinţilor pentru toată purtarea de grijă, să le ceară iertare pentru toate greşelile şi să-i roage să-i binecuvinteze. În cazul în care unul din părinţi nu este în viaţă, să se roage pentru iertatrea păcatelor sale şi să dea de pomană pentru el.
La cununie, soţii să-şi aleagă un sfânt ocrotitor al familiei. La prăznuirea numelui sfântului ocrotitor, soţii să participe la Sfânta Liturghie şi să facă prinos, mulţumind patronului ocrotitor pentru toată purtarea de grijă.
Naşii de cununie să fie ortodocşi şi să fie cununaţi la biserică.
La opt zile după cununie, se citesc rugăciunile de îmbisericire pentru miri, în pridvorul bisericii, după care mirii intră şi se închină în biserică.
Soţii să vieţuiască în respect, în dragoste şi în bună înţelegere, să nu trăiască în desfrânare şi să nu săvârşească avorturi.
La opt zile de la naştere, se sfinţeşte apă, se citesc rugăciuni pentru mamă şi se citeşte rugăciunea la punerea numelui copilului. Părinţii să pună copiilor nume creştineşti. Când se face baie copilaşului, până la botez, mama toarnă în văniţă apă sfinţită la opt zile de la naştere.
La patruzeci de zile de la naştere, se citesc rugăciunile pentru femeia care a născut.
Copilul se poate boteza după opt zile de la naştere, dar nu în perioada posturilor .
Naşii de botez trebuie să fie ortodocşi.
În caz că un copilaş se îmbolnăveşte grav şi e în pericol să moară, trebuie botezat. Dacă nu se găseşte repede un preot, se săvârşeşte botezul de necesitate de către orice persoană creştină sau chiar de către mamă, rostindu-se formula de la botez: „Se botează robul lui Dumnezeu (numele copilului) în numele Tatălui. Amin, şi al Fiului. Amin, şi al Sfântului Duh. Amin, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”, afundând copilul de trei ori într-un vas cu apă sau stropindu-l de trei ori cu apă. În cazul în care copilul trăieşte după botezul de necesitate, se ia legătura cu preotul pentru a săvârşi Slujba Botezului în continuare, pentru a unge copilaşul cu Sfântul şi Marele Mir şi pentru a-l împărtăşi.
Părinţii, împreună cu naşii, sunt datori înaintea lui Dumnezeu, să ofere copiilor o educaţie creştinească.
Când familia se mută în locuinţă nouă, se face sfeştanie şi slujba de binecuvântare a casei noi.
Sfeştania sau Slujba Aghiasmei Mici, se face spre toată trebuinţa în prima zi a fiecărei luni sau de câte ori doreşte credinciosul în cursul anului.
Să săvârşim rânduielile de pomenire a celor răposaţi la termenele rânduite de Sfânta Biserică şi să le îngrijim mormintele.
Pomenirea morţilor se face la trei zile, la nouă zile, la trei săptămâni, la patruzeci de zile, la trei luni, la şase luni, la nouă luni, la un an, apoi în fiecarea an, până la şapte ani. Pomenim pe cei răposaţi la sărbătoarea sfântului al cărui nume l-au purtat.
Slujba de pomenire a celor răposaţi se numeşte parastas şi se săvârşeşte sâmbăta.
La parastas se pregătesc daruri de jertfă: colivă, colac, vin.
Coliva simbolizează trupul celui răposat şi arată credinţa în înviere şi nemurire.
Pomenim pe cei răposaţi şi la sâmbetele morţilor: sâmbăta lăsatului sec de carne (Moşii de iarnă), sâmbetele Postului Mare, sâmbăta Rusaliilor (Moşii de vară) şi în prima sâmbătă din noiembrie.
La Sfânta Liturghie, de asemenea, pomenim pe cei morţi, căci se aduce cea mai însemnată jertfă pentru sufletele lor.
Trăind o viaţă creştinească, ne străduim să împlinim zilnic învăţăturile dumnezeieşti propovăduite de Sfânta Biserică.
Bunul Dumnezeu să vă ajute să împliniţi în viaţa de zi cu zi aceste îndrumări duhovniceşti, spre binele sufletesc şi trupesc.
Cu binecuvântare,
Preot Iconom Stavrofor CORNELIU GÂRBACEA
Spovedania sau Mărturisirea este Sfânta Taină prin care credinciosul primeşte de la Însuşi Dumnezeu iertarea păcatelor mărturisite duhovnicului.
Prin Sfânta Taină a Spovedaniei dobândim iertare de păcatele mărturisite dacă avem părere de rău şi dorinţă de îndreptare.
Ne spovedim de la vârsta de şapte ani pe tot parcursul vieţii, în posturi sau înainte de evenimente însemnate din viaţă (la începutul anului şcolar, înaintea unei călătorii, înaintea internării în spital, înaintea săvârşirii Sfintei Taine a Cununiei etc.) sau ori de căte ori dorim.
Înaintea spovedaniei, citim acasă din cartea de rugăciuni „Rugăciunile dinainte de spovedit”, iar după mărturisire, citim „Rugăciunile după Spovedanie”.
Când ne spovedim, ne cercetăm cugetul şi mărturisim ce am greşit înaintea lui Dumnezeu.
Ne spovedim pentru că păcătuim. Păcatul este orice abatere de la învăţătura dumnezeiască. Pentru a păcătui mai puţin, trebuie să cunoaştem cât mai bine învăţătura dumnezeiască pe care o găsim în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie (învăţătura Bisericii).
La spovedit, mărturisim ce n-am împlinit din „Cele zece porunci dumnezeieşti”, din „Cele nouă porunci bisericeşti”, din „Faptele milosteniei trupeşti” şi din „Faptele milosteniei sufleteşti”, din „Virtuţile creştine”. Mărturisim „Păcatele împotriva Duhului Sfânt”, „Păcatele strigătoare la cer” şi „Păcatele de căpetenie”. Pentru o bună mărturisire, e bine să notăm pe o hârtie păcatele pentru a nu uita ceva.
În cărţile de rugăciuni găsim „Cele zece porunci dumnezeieşti”, „Cele nouă porunci bisericeşti”, „Faptele milosteniei trupeşti”, „Faptele milosteniei sufleteşti”, „Virtuţile creştine”, „Păcatele împotriva Duhului Sfânt”, „Păcatele strigătoare la cer” şi „Păcatele de căpetenie”.
Când dorim să ne spovedim, ne pregătim cu post, cu rugăciune mai stăruitoare şi cu participare la sfintele slujbe ale Bisericii.
Ne spovedim pe parcursul postului, în zilele de miercuri, vineri, sâmbătă, dimineaţa sau seara.
Ne străduim să postim miercurea şi vinerea sau în alte zile de post, cât şi în cele patru posturi de peste an (al Paştilor, al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, al Adormirii Maicii Domnului şi al Crăciunului), împlinind a doua din „Cele nouă porunci ale Bisericii”.
Postul este o reţinere voită de la mâncare îndestulătoare (post trupesc) şi de la gânduri rele, vorbe rele, fapte rele (post sufletesc).
Mâncarea de post este cea pregătită din legume şi din fructe (hrană vegetală), iar mâncarea de dulce este cea de origine animală.
În posturi ne spovedim şi ne pregătim să primim Sfânta Împărtăşanie, împlinind a patra poruncă a Bisericii care ne învaţă: „Să ne spovedim şi să ne împărtăşim în cele patru posturi mari de peste an ...”
Pentru a primi Sfânta Împărtăşanie, de la şapte ani în sus, trebuie să avem o pregătire cu post de câteva zile continuu (o săptămână), să fim spovediţi de curând, să avem dezlegare de la duhovnic, să luăm parte la Sfânta Liturghie, să nu mâncăm şi să nu bem nimic în acea dimineaţă. Ne împărtăşim în cadrul Sfintei Liturghii miercurea, vinerea, sâmbăta sau duminica.
Când ne împărtăşim, citim din Cartea de rugăciuni „Rugăciunile dinainte de Împărtăşanie” şi „Rugăciunile după Împărtăşanie”.
Prin Sfânta Împărtăşanie primim Sfântul Trup şi Cinstitul Sânge al Domnului Iisus Hristos.
Cei bolnavi, cei vârstnici primesc dezlegare de la post.
Cine nu poate posti din cauza suferinţei, să se roage mai mult şi să facă fapte bune.
Pentru a vieţui cât mai plăcut înaintea lui Dumnezeu, trebuie să cinstim părinţii, profesorii, să-i respectăm pe vârstnici, să ne purtăm cu bună cuviinţă faţă de cei din jur, să iertăm celor ce ne-au greşit, să nu furăm, să nu minţim, să ne ferim de droguri, să nu fumăm, să nu invidiem, să nu râvnim la bunurile altora, să nu judecăm şi să nu vorbim de rău pe semenii noştri. Când suntem mai mari, să nu ne îmbătăm, să nu participăm la petreceri şi distracţii în posturi, împlinind a noua din „Cele nouă porunci ale Bisericii”.
Bunul Dumnezeu să vă ajute să împliniţi aceste îndrumări duhovniceşti, spre binele sufletesc şi trupesc.
Cu binecuvântare,
Preot Iconom Stavrofor CORNELIU GÂRBACEA
1. Sa ascultam cu evlavie Sfânta Liturghie in fiecare Duminica si sarbatoare.
2. Sa tinem toate posturile de peste an.
3. Sa cinstim fetele bisericesti.
4. Sa ne spovedim si sa ne impartasim in fiecare din cele patru posturi mari de peste an, ori, daca in fiecare post nu putem, cel putin odata pe an, in Postul Pastilor.
5. Sa ne rugam pentru cei ce stau in fruntea tarii.
6. Sa tinem posturile pe care le-ar orandui episcopul sau mitropolitul locului in vreme de primejdii, de molime sau alte necazuri.
7. Sa nu citim carti eretice sau ale sectarilor.
8. Sa nu instrainam, nici sa folosim, spre scopuri straine, lucrurile bisericesti sau averea Bisericii.
9. Sa nu facem nunti si ospete, sau alte petreceri, in timpul posturilor.
Au participat 22 de credincioşi surdo-muţi din Braşov.
P. C. Pr. Uţă Marius, de la Parohia Ortodoxă "Spitale I" Braşov a transpus în limbaj mimico-gestual conţinutul Sfintei Liturghii.
Parohia Ortodoxă „Valea Cetăţii”, împreună cu doi sponsori, domnul Duicu Gheorghe şi domnul Duicu Ioan, au oferit o gustare celor 22 credincioşi surdo-muţi prezenţi în paraclisul de la demisolul bisericii.
